Leul lui Androcle – Întîmplarea e povestită de grămăticul latin Aulus Gellius în lucrarea sa Noctes Atticae (Nopțile atice, cartea V, cap. 14). Androcle a fost un sclav roman. Refugiat în Africa, a întîlnit într-o pădure un leu rănit la picior. Androcle i-a scos țeapa din labă și i-a vindecat rana. Leul s-a atașat de el și l-a însoțit un timp. Reîntors în țară, Androcle a fost prins și aruncat să lupte cu fiarele în circul din Roma. Dar, spre uimirea tuturor, leul din arenă l-a recunoscut pe binefăcătorul său și s-a așezat cuminte la picioarele lui. Impresionat, împăratul l-a grațiat pe sclav și i-a dăruit și leul care l-a întovărășit tot restul vieții. De atunci „leul lui Androcle”a devenit simbolul recunoștinței. Pe această temă, Bernard Shaw a scris o comedie care poartă titlul Androcle și leul și care se încheie cu vorbele acestuia către leul salvator: „Cât timp vom fi împreună, nu va exista cușcă pentru tine, nici sclavie pentru mine!” LIT.